Fără etichetări şi judecăţi pripite. Elena Udrea este o femeie frumoasă. Conştientă că simpla sa trecere, printre colegii de parlament, îi determină, până şi pe cei ce o critică, pe micile ecrane, să întoarcă după ea capul, cu gânduri nu tocmai cucernice…

Ceea ce s-a petrecut însă, pe 27 aprilie a.c., în Parlamentul României, i-a dinamitat literalmente speranţele sale politice, cel puţin pe termen scurt.

Şi aici nici măcar nu am în vedere ceea ce a transmis pe twitter: “Dezmint categoric prostiile lui Victor Ponta cum că aş fi ameninţat-o pe Sorina Plăcintă să nu voteze moţiunea. E o intoxicare comunistoidă.”

Ei şi? Nu ştiu ce a declarat Ponta. Nici ce ar fi auzit Sorina Plăcintă şi cei din preajma sa. După cum mă întreb ce consilieri de imagine are Prima Doamnă a Partidului Democrat Liberal? Asta, din moment ce a venit echipată precum Albă ca Zăpada. Într-o zi de doliu previzibil - pentru soarta guvernării portocalii.

Dar faptul că a trecut, precum o himeră – ce-i drept vorbind la telefon şi filmată obsesiv de cameramanii puterii şi ai opoziţiei – printre colegii aşezaţi cuminţi pe locurile lor dezvăluie… Un Om Singur.

Poate singurul care mai crede în… providenţa prezidenţială. Prost sfătuită, sau fiind pradă propriei iluzii a acceptat să aibă drept interlocutoare o conaţională ce era deja controversată, chiar înainte de această moţiune de cenzură. Chiar dacă Elena Udrea a tăcut, milioane de telespectatori i-au văzut doar umărul stâng, plus parte din cosiţe… faţă în faţă cu disperarea conaţionalei Plăcintă. Din acel moment a pierdut total rostul public al prezenţei sale, lângă un om oricum cu nervii la pământ.

După cum se naşte şi întrebarea: cât de realistă mai este chiar Elena Udrea? Doar, prin acelaşi twitter, transmitea, pe 19 aprilie, mesajul: “Relansarea construcţiei de locuinţe pentru tineri “!!! Care tineri? Din ce partid?