"Exista doua Romanii", se lamenta Adrian Nastase, dupa ce pierduse alegerile prezidentiale in fata celuilalt finalist autodeclarat "comunist", Traian Basescu.
Rezultatul fusese la limita. Jumatate din tara il votase pe Nastase, jumatate pe Basescu. Cele doua Romanii ale lui Nastase chiar existau. Exista Romania ruralizata si inca usor manipulabila pentru un partid de cadre ca PSD-ul, Romania usor de cumparat, cu promisiuni de pensii marite din pix, inainte de alegeri, si cu galeti de plastic si pelerine rosii, numai bune de mers la cules porumbul, in toamnele reci si ploioase dintre alegeri. Si mai exista Romania urbanizata si informata, care stia bine pacatele si exagerarile guvernarii Nastase si care se iluzionase la gandul "arderii" coruptilor. Succesiunea de guvernari hapsane pentru sine si catastrofale pentru interesul public, de toate culorile politice, din ultimii 20 de ani, pare sa fi unit, in ultimii ani, cele doua Romanii, intr-un consens al dezgustului, al lehamitei si al lipsei de optiuni.
Mintiti si dezamagiti, amagiti, mai nou, de un traseism politic abracadabrant, care-i dezonoreaza si pe cei care pleaca dintr-un partid in altul si pe cei care ii primesc, oamenii si-au pierdut increderea in orice fel de criteriu de alegere. Au votat la inceput din convingere, au votat apoi charisma unor candidati, au votat ideologic, la un moment dat, au votat "contra", numai ca sa-i pedepseasca pe precedentii guvernanti, au votat, de cate ori!, ceea ce parea a fi "raul cel mai mic"... Acum, periculos de multi oameni, de toate varstele si conditiile sociale, par sa se fi consolat la gandul absenteismului, ca si cum politicienii cu obraz gros ar simti cumva fierbinteala palmei morale date de ignorarea lor de catre electorat! Dimpotriva, cifrele mari ii sperie pe politicieni, prezentele consistente la vot sunt greu de controlat, masele mari sunt mai greu
