“Fotbalistul vine la stadion, joacă, sau nu, face duş şi pleacă acasă. La mine e altfel. Se termină meciul, cîştig sau pierd, merg la interviuri, apoi mă duc în biroul meu, desfac o sticlă de vin, iau un pic de ««jamon»» şi încerc să mă relaxez. E perfect, am cîştigat, înseamnă că ne-am făcut bine treaba. Dar în timpul ăsta vine un tip şi-mi zice: ««Mister, m-am încălzit o repriză, nici măcar cîteva minute n-am prins, eşti supărat pe mine?»». Apoi vine altul: ««Mister, de ce m-ai schimbat? Ce-am greşit?»». Iar tu pleci acasă fără să termini paharul de vin şi iei cu tine supărările lor. Şi nu le poţi spune: ««Stai calm, o să joci data viitoare»». Nu poţi, pentru că sîntem adulţi. Şi atunci le spui: ««N-ai jucat din acest motiv»» sau ««Te-am scos din cauza asta»». El dă din cap, dar ceea ce înţelege e altceva: ««Tu îl vrei pe celălalt, nu pe mine»». Pentru că, pînă la urmă, în viaţă totul se reduce la a te simţi apreciat într-o meserie pe care o faci din plăcere. La baschet joacă toţi într-un meci. Eu am un lot de 24 din care intră cel mult 14. Cei care nu joacă trăiesc o mică dramă. Iar eu adun dramele săptămînă după săptămînă. Şi vine un moment cînd ajungem să nu mai suportăm reciproc. De aceea e bine ca un ciclu să nu dureze prea mult”.

Guardiola spunea aceste cuvinte vara trecută, într-un interviu excepţional acordat unui ziarist excepţional, Marti Perarnau pe numele său, foarte apropiat de Barcelona. A reflectat în cîteva cuvinte personalitatea sa, relaţia pe care o vede cu jucătorii, ceea ce-l irită, ceea ce nu-i place, pentru a trage şi o concluzie, aceea că, în viziunea sa, ciclul unui antrenor trebuie să fie suficient de scurt încît să nu intervină monotonia.

10 motive pentru o plecare

Plecarea lui Guardiola a comoţionat şi a emoţionat lumea fotbalului din Spania. Toată lumea se întreabă ce motive a avut totuşi Guardiola pentru a lua această de