Moţiunea de cenzură a trecut. E deja a doua din sinistrul mandat portocaliu. Ponta şi Antonescu zâmbesc superiori. Scopul scuză mijloacele. Trădătorii şi traseiştii care au pus prin vot o putere politică ilegitimă au şi trântit-o la fel. Conservarea mandatului parlamentar şi a avantajelor aferente e infinit mai preţioasă decât un banal carnet de membru de partid, indiferent ce culoare ar avea acesta. Sentimentele şi doctrinele nu-şi au locul în povestea asta.

SRI zâmbeşte iar superior la SIE. După doar trei luni de mandat, MRU a picat la vot în Parlament. Cu tot cu penibilii ăia de membri ai Cabinetului său, care i-au fost livraţi fără negociere de partidele coaliţiei, după o ţigănie cu atacuri politice dezlănţuite, ameninţări cu puşcăria, lacrimi patetice şi dureri de burtă în direct. Cyborgul umflat de presă care n-a câştigat prin vot democratic nici măcar o singură funcţie publică în viaţă a avut, la cald, o reacţie de om care refuză să priceapă ce i se întâmplă. Noroc că a avut inspiraţia (sau îndemnul înţelept) s-o şteargă subit către Palatul Victoria. Şansa lui palpabilă imediată de carieră publică solidă e să preia de la loserul Boc fosta navă-amiral care ia apă pe la toate încheieturile sau, complementar, să i se inventeze un soi de arcă politică pe care să taie bilete aşa-numiţilor frecventabili din fosta oranjadă majoritară şi să lupte la rupere la viitoarele alegeri prezidenţiale. Ori e succesorul desemnat, ori nu mai e nimic.

Acum e de aşteptat următoarea mutare a lui Băsescu şi reacţia instituţională a Opoziţiei unite. Primul pas, transparent la intimidare, a fost deja făcut: partidele politice au fost imediat convocate, separat, la consultări. Useliştii s-au ţinut tari şi au anunţat că merg doar în grup la Cotroceni. Imagistic, mingea nu-i nici la unii, nici la alţii. E, undeva, pe la punctul cu var de la centrul terenului, o mută