Într-o cultură în care, în ultima vreme, se aude tot mai răspicat reproşul faţă de pasivitatea scriitorilor români în raport cu sistemul comunist, bio-bibliografia lui Alexandru Monciu-Sudinski are toate premisele să aducă nuanţări şi adăugiri semnificative. În plus, solidaritatea pe care a dovedit-o pentru cauza prietenului său Cezar Mititelu, la rîndul lui dezavuat de regim, este un act de o umanitate exemplară care merită cunoscut cu atît mai mult cu cît cultura noastră (şi viaţa literară în special) nu se pot lăuda cu prea multe gesturi de un asemenea calibru. Rândurile care urmează, parte dintr-o cercetare amplă, completează puţinele date furnizate de dicţionarele de specialitate – reluate dintr-unul într-altul, aproape fără niciun spor de informaţie, dar perpetuînd aceleaşi lacune şi erori de datare – cu mărturii inedite ale unor persoane apropiate scriitorului şi cu documente de arhivă ce scot la lumină aspecte din viaţa acestuia rămase pînă acum necunoscute.

Alexandru Monciu-Sudinski se naşte la 13 iulie 1944, la Turnu Măgurele. Doi ani mai tîrziu, la 12 octombrie 1946, se naşte şi sora sa, Natalia-Maria.

Filip şi Irina, părinţii lor, s-au cunoscut la Chişinău pe vremea cînd erau studenţi la Facultatea de Agronomie. S-au refugiat în România în ’40, continuîndu-şi studiile la Iaşi. N-au practicat decît scurtă vreme specializările de ingineri agronomi dobîndite, pe la diverse ocoale silvice; în rest au fost profesori la şcoli agricole şi licee industriale.

În prima copilărie, Alexandru şi Natalia au crescut avînd alături bunicii din partea mamei, Iulia (Sudîk pe numele ei de fată, de la care mai tîrziu autorul îşi va forma pseudonimul literar Sudinski) şi Vladimir Marchievici. Alexandru şi-a adorat bunicii, poate şi în compensaţie cu educaţia severă, de-a dreptul cazonă, primită de la tatăl său, cu care a fost permanent într-un conflict i