DIN ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE LUI CONSTANTIN ARGETOIANU (104)
(1942-1944)
Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
Miercuri, 6 mai
Cu prilejul zilei de 1 Mai (sărbătoarea Partidului Nazist), Mareşalul Antonescu a trimis o călduroasă telegramă Führerului, care i-a răspuns cu una tot atât de entuziastă...
Nicu Mareş a fost numit preşedinte al Consiliului de Administraţie la Telefoane, în locul generalului Ignat, făcut din cal măgar, adică din preşedinte — vicepreşedinte... Caranfil a rămas, tot ca vicepreşedinte. Numirea lui Mareş mă bucură, fiindcă înseamnă că Mareşalul Antonescu s-a împăcat definitiv cu el şi e singurl om care, de la moartea lui Rioşanu îi mai spune verde ce trebuie să i se spună... De aia se şi certase Mareşalul cu el!
Înainte de a părăsi România, Della Porta a fost primit, împreună cu ministrul Bova-Scoppa, de dl Ică. Făţarnic cum e, dl Ică a început să se vaite de plecarea lui Della Porta, care a adus atâtea servicii ţării, care era atât de util în relaţiile României cu Italia, şi încoace şi încolo... Della Porta l-a lăsat să se încurce şi apoi l-a întrerupt brusc cu cuvintele: “Destul! Ştiu foarte bine că d-ta ai cerut rechemarea mea... Îţi dau însă cuvântul meu că acuzaţiile ce mi s-au adus sunt false şi calomnioase; îţi dau cuvântul meu de conte Della Porta — şi numele meu e cinstit în Italia de mai multe secole şi face mai mult decît cuvântul unui Ionescu sau unui Popescu...”. La această obrăznicie, Ică n-a ştiut să răspundă decât că “şi numele de Antonescu e onorabil şi că
