"Mastile lui M. I. Gabriel Liiceanu in dialog cu Mircea Ivanescu", Editura Humanitas, 234 pag. + 16 p. "dosar foto".

Miracolul cartilor este ca pot pastra viu un om si dupa ce viata lui s-a sfarsit. Mircea Ivanescu a murit vara trecuta, la 80 de ani. Cu doar doua luni inainte de final, Gabriel Liiceanu, constient de valoarea poetului "cap de serie" intr-o anumita directie a poeziei romane contemporane, a avut ideea sa il antreneze intr-o lunga convorbire inregistrata pentru colectia "Portrete in dialog" a editurii pe care o conduce. A rezultat aceasta carte speciala, ce poate fi citita si ca o piesa de teatru cu doua personaje din lumi diferite, carora tocmai diferentele dintre ele le faciliteaza un dialog autentic. Pe parcursul celor zece ore petrecute impreuna in primavara 2011, M.I. "s-a lasat impins, pentru ultima oara, pe coridoarele vietii lui", Gabriel Liiceanu prilejuindu-i "o mare si finala recapitulare". Cand si daca se va incumeta cineva sa scrie o biografie a lui Mircea Ivanescu (necesara in intelegerea operei lui imbibate autobiografic, dar si fascinanta in sine, prin stranietatea parcursului existential), marturisirile provocate de G. Liiceanu in ceasul al doisprezecelea vor fi o sursa pretioasa. Ca si in poemele lui, M.I. e in dialog autoironic si derutant, isi continua jocul cu masti si isi descumpaneste initial interlocutorul dispus sa-l ia in serios. Permanenta minimalizare de sine, autoflagelarea, modestia se dovedesc insa, pe masura ce discutia avanseaza, un mod de disimulare ironica devenit o a doua natura, sub care se intrevad rani vechi dar si vanitate de creator. Ca si Bacovia, cu care a fost asemuit inca din 1968 de Matei Calinescu, sub aparenta banalitate si timiditate se ascunde un om complicat, cu trairi intens-dramatice, pentru care poezia e un joc existential. Un om cu o constiinta a precaritatii, a desertaciunii, "trist si p