Într-o lume avidă de divertisment şi mondenităţi, care pune mare preţ pe superficialitate şi spectacol de prost-gust, existenţa unui canal de televiziune precum ARTE – acronimul pentru Association Relative à la Télévision Européenne – demonstrează că se poate face performanţă în audio-vizual mizînd pe cultură. Timp de douăzeci de ani, ARTE s-a impus nu doar prin programe şi colaboratori de calitate, ci, mai cu seamă, prin respectarea permanentă a obiectivului major ce stă la baza existenţei sale, formulat ca atare în statutul acestui canal de televiziune, ce datează din 1991: „Obiectivul acestui consorţiu este de a crea şi a produce programe de televiziune cu caracter cultural şi internaţional în cel mai larg sens al cuvîntului, care să fie transmise în regie proprie sau prin intermediul altor operatori, via satelit sau prin alte modalităţi. Scopul acestor programe trebuie să fie promovarea înţelegerii mutuale şi a unităţii popoarelor europene“.

Este evident că întreaga concepţie ce a făcut posibilă existenţa acestui canal de televiziune e fundamentată pe o viziune profundă asupra menirii formatoare a televiziunii. Cei care au avut iniţiativa creării ARTE au fost trei politicieni vizionari, care au ştiut că modul în care va arăta lumea de mîine depinde de responsabilitatea pe care sîntem dispuşi să ne-o asumăm noi, cei de azi: François Mitterrand, Helmuth Kohl şi Lothar Späth au considerat că, promovînd diversitatea culturală prin intermediul unui canal de televiziune binaţional – creat, iniţial, pentru publicul din Franţa şi Germania –, integrarea culturală europeană se poate realiza în mod firesc.

Dacă prinţul Mîşkin era convins că „frumuseţea va salva lumea“, fondatorii şi promotorii ARTE au dovedit, de-a lungul celor douăzeci de ani de existenţă a acestui canal TV, că lumea poate fi salvată prin cultură. E un mod de a spune că, mizî