Puţine lucruri sunt mai dramatice decât privirea unui părinte atunci când află că propriul copil e lovit de cumplitul cancer. Din 1995, s-a înfiinţat însă Asociaţia P.A.V.E.L., prima organizaţie din România pentru copiii bolnavi de cancer, leucemie şi anemii grave. În fruntea ei se află, de 16 ani, Olga Cridland, o femeie şi o mamă care s-a confruntat ea însăşi de trei ori cu cancerul. Învingând o dată, pentru propriul fiu. Şi, de atunci, anual, pentru sute de alţi copii aflaţi în aceeaşi situaţie. Puţine lucruri sunt mai dramatice decât privirea unui părinte atunci când află că propriul copil e lovit de cumplitul cancer. Din 1995, s-a înfiinţat însă Asociaţia P.A.V.E.L., prima organizaţie din România pentru copiii bolnavi de cancer, leucemie şi anemii grave. În fruntea ei se află, de 16 ani, Olga Cridland, o femeie şi o mamă care s-a confruntat ea însăşi de trei ori cu cancerul. Învingând o dată, pentru propriul fiu. Şi, de atunci, anual, pentru sute de alţi copii aflaţi în aceeaşi situaţie.

Era 1990 când mama, dar şi sora Olgăi Cridland îi mureau în braţe, la două luni distanţă una de alta, doborâte de cancere cu care se luptaseră câţiva ani. Profesoara de matematică de atunci s-a străduit să iasă din depresia născută din dubla dramă. Avea şi o motivaţie mare: cei trei băieţi ai ei. Dar în toamna lui 1995, trăsnetul lovea chiar 28 aprilie 2012 Femei cu care ne mândrim Olga Cridland şi a treia oară în acelaşi loc. Fiul cel mijlociu al Olgăi era diagnosticat cu limfom non-Hodgkin, o formă de cancer limfatic. “Nu ştiam ce înseamnă, nu era internet pe atunci, prin cărţi erau numai 2-3 rânduri despre boală, doctorii îţi vorbeau neclar, nu ştiam ce opţiuni ar putea fi pentru tratament în străinătate, ce costuri, totul era un teritoriu necunoscut”, spune Olga Cridland. Dar s-a luptat aşa cum doar o mamă se poate lupta pentru copilul ei. Şi, după aproape doi ani de tr