O asemenea disputa reprezinta o forma fara fond, in conditiile in care reprezentantele celor doua curente alterneaza la putere in fotbalul european.
De cind exista sportul acesta cu mingea rotunda, avem o lupta surda intre doua curente: fotbalul estetic si fotbalul pragmatic, astfel numite de experti, sau fotbalul frumos si cel urit, in viziunea suporterilor de rind. Printr-o definire simpla, fotbalul este un joc in care 11 jucatori ai unei echipe se straduiesc, prin mijloace caracteristice, sa introduca mingea in poarta "inamicului" de mai multe ori decit adversarul. Din punct de vedere estetic, aceasta ar insemna sa dai cit mai multe goluri, dar fata umbrita a jocului sopteste ca, in acelasi timp, trebuie sa-ti impiedici adversarul sa puncteze in propria-ti poarta. De aici, disputa intre esteti si experti. Primii numesc jocul favorit drept "fotbal de spectacol", iar cel al adversarilor "anti-fotbal". Ceilalti sint adeptii unui joc "tacticizat", iar pe adversarii lor ii numesc "naivi" ori "visatori". Am facut asemenea consideratii in urma partidelor disputate in ultimele zile in semifinalele Ligii Campionilor, cind echipele "tacticizate" au avut, pina la urma, cistig de cauza in fata celor "explozive", ca Real si Barcelona. Este clar ca doua formatii gen Bayern si Chelsea n-ar fi pierdut calificarea in conditii similare, daca ar fi condus cu 2-0. Asta se poate intimpla numai in cazul unui joc de "amorul artei", cum - zice-se - practica echipele galactice si extraterestre din Madrid si Barcelona. Nu este pentru prima data in istoria fotbalului cind spectacolul este ucis de pragmatism. Prin anii '60, satul de succesele in lant ale echipelor iberice Real, Barcelona si Benfica, un tip incruntat (culmea, un argentinian, Helenio Herrera) a inventat la Milano o masina de distrus fotbalul, Internazionale, un soc in urma caruia ibericii si-au revenit dupa foarte multi
