Pe regina romantei romanesti, cum a numit-o inspirat memorialistul Harry Negrin, n-o chema nici Ioana, nici Radu. Fiica modestului carciumar craiovean Constantin Braia se numea Eugenia Braia, dar acasa era alintata cu diminutivul Jana.

Carciumaurul, proprietarul localului "La ieftinirea traiului", avea patru copii, Maria, Giugiu, Nuna si Eugenia. Tuturor le placea sa cante, Maria era recunoscuta pentru glasul ei cristalin si numai pe mezina Eugenia n-o lasau ceilalti sa ingane nimic, pentru ca glasul ei... scartaia.

Maritata la o varsta frageda

Carciumarul canta si el uneori, mai canta si carciumareasa, dar ca sa vina clientii, tocmisera trei lautari de meserie: Ion al lui Tache, Gheorghe al lui Gaga si Limba. Limba - si atat.

De la ei a invatat Eugenia, viitoarea Ioana, primele cantece lautaresti, in timp ce fratele si surorile invatau sa cante de la mama si de la tata, care nu se osteneau cu mezina, pentru ca "n-are glas si scartaie".

A urmat liceul la Craiova, unde profesoara de muzica a indrumat-o sa-si dezvolte gustul pentru romanta si chiar i-a dat sfatul sa invete mai departe.

Pentru invatatura insa trebuiau bani. Asa ca, la o varsta inca frageda, Eugenia se marita cu un profesor de muzica, din Targu Jiu. Dar cum nici atunci profesorii nu erau platiti mai abitir decat astazi, pleaca sa-si incerce norocul la Bucuresti, lasandu-si sotul intr-o tandra despartire provizorie, care urma sa ramana definitiva.

I-a fost de folos cumnatul, cantaretul Petre Lexandru, cu care se maritase intre timp sora mai mare, Maria, cea cu glasul cristalin. Ea isi va zice Mia Braia, va ajunge vedeta in lumea muzicii usoare, dar nu va atinge niciodata faima Eugeniei.

Doua catigatoare, din 800 de concurenti

Sora si sotul surorii au ajutat-o sa ajunga la un concurs al societatii de r