Am avut ocazia, dar şi bucuria, de a fi prezent în Franţa exact în timpul ultimei campanii electorale pentru prezidenţiale.

La faţa locului înţelegi mult mai bine atitudinea francezilor, alunecarea lor spre dreapta, dar şi apetitul pentru candidatul Frontului Naţional, Jean-Marie Le Pen. Discuţia este mult mai complexă, pentru simplul motiv că în Franţa românul, oricât de dreapta este el, simpatizează cu stânga. Doar stânga mai este favorabilă emigranţilor, iar drepturile omului sunt literă de lege pentru cei de "à gauche“. Oricât de alb ai fi, cei de drepta, nu mai vorbim cei de extremă dreapta, inclusiv cei mai moderaţi gaullişti nu văd cu ochi buni pe cei care vor să se stabilească în ţara lui Napoleon. Fie ei francezi din colonii, europeni, magrebieni, chinezi sau mai ştiu eu ce!

În România, alegerile din Franţa au trecut aproape neobservate şi e păcat pentru că aceste alegeri pot schimba nu harta Europei, ci atitudinea Parisului faţă de Bucureşti. Cum ne afectează pe noi aceste alegeri?

Mulţi mizează pe victoria socialistului François Hollande, după o logică à la Mitică! Traian Băsescu nu se află în relaţii bune cu Nicolas Sarkozy, iar imaginile difuzate până la epuizare de unele televiziuni sunt o mărturie în acest sens.

Deci, ar fi bine ca la Palatul Élysée să se instaleze candidatul Partidului Socialist. Ideea în sine pare corectă, dar politica externă românească s-a modificat de mult. Franţa nu mai este sora noastră mai mare, cea care ne proteja odinioară şi ne ajuta la făurirea României Mari. Din nefericire şi poate şi din vina noastră, dar de la François Mitterrand încoace, care, în paranteză fie spus, s-a întâlnit în 1989 la Kiev cu Gorbaciov şi au discutat foarte clar asupra schimbărilor care urmau să aibă loc în Europa şi în special asupra României, Parisul nu mai nutreşte aceeaşi dragoste faţă de Bucureşti. O