Treaba merge ca pe roate! Statul oferă unor categorii defavorizate de persoane subvenţionarea a şase călătorii interurbane în fiecare an, dar facilităţile au devenit oportunităţi de bişniţă pentru firmele de transport.

Patronii, dispecerii şi şoferii acestora cumpără de la titulari cupoanele subvenţionate pe bani de nimic, iar apoi declară că au fost folosite de beneficiari pe distanţe lungi şi, deci, la preţuri mari. Păgubit e, ca totdeauna, statul, care decontează anual, doar în Bihor, călătorii fictive de câteva miliarde de lei vechi. Culmea e că oficialii diverselor instituţii ştiu despre existenţa afacerii, dar spun că n-au ce face, pentru că... aşa sunt legile.

Beneficiari mulţi, legi pe măsură

Din anul 2000, prin Legea 147, statul oferă pensionarilor din clasa a II-a de muncă o subvenţie la călătoria cu orice mijloc de transport interurban, feroviar, rutier sau naval, dându-le anual, prin Casa Naţională de Pensii, şase aşa-numite cupoane roşii. La fel, tot de şase cupoane de transport, de culoare verde, beneficiază anual, începând din 1990, prin Legea 118, veteranii şi văduvele de război, foştii deţinuţi şi deportaţi politici. În plus, persoanele cu handicap, prin Direcţiile judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, primesc anual tot şase cupoane de transport, de culoare galbenă.

Primele două categorii beneficiază de o subvenţie de 50% din costurile călătoriilor, iar cea de-a treia de 100%, indiferent de rutele şi distanţele parcurse. Ulterior, operatorii de transport fie trimit lunar taloanele la Ministerul Transporturilor (pentru pensionari, veterani, văduve de război, foşti deţinuţi politici şi deportaţi), fie le prezintă DASPC (pentru persoanele cu handicap), recuperându-şi, prin decontare, costul serviciilor de transport.

Cum se fură statul

Teoretic, facilităţile sunt în beneficiul necăjiţilor ale căror pensi