De 15 ani, aduce lumină în viaţa oamenilor care trăiesc pe străzi: le oferă adăpost, le face buletine şi îi ajută să se angajeze. E neînfricată şi ştie să vorbească aceeaşi limbă cu ei.
Pe Elena Adam (foto centru) darul extraordinar al vorbirii o apropie de oamenii care îi dau lecții de viață zi de zi
Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
Îşi face atât de bine treaba că n-ai cum să zici că şi-a făcut doar meseria. E ca la medici, ţi-e dat sau nu ţi-e dat să fii bun. Culege oamenii de pe marginea prăpastiei, se bagă în sufletul lor, iar dacă după o discuţie de două ore reuşeşte să le smulgă un zâmbet "banal" e fericită. Dar reuşeşte mai mult de atât: la centrul Samusocial din Grozăveşti, oamenii străzii se uită la Elena ca la o icoană. Şi în ochii ei se citeşte o sclipire: respect, căldură, orice dar nu milă. "M-a învăţat mama să nu-mi fie milă de oameni şi atunci n-am înţeles-o. Mi-a spus doar să iubesc oamenii". Elena Adam, 44 de ani, este asistent social de 15 ani şi e încă fascinată de meseria ei.
Vizită de lucru în Grozăveşti
Ora 9. 30 dimineaţa. Zeci de femei şi bărbaţi își fac de lucru în curtea centrului Samusocial cât timp așteaptă să intre la baie. Unii fumează o ţigară aşezaţi pe bordură, alţii scotocesc prin aminitirile din sacoşe. Vin aici să se spele, să mănânce, să primească medicamente şi să joace ping-pong. Asistenţii îi ajută chiar să-şi recapete sau să-şi găsească un loc de muncă.
"Vine doamna", şopteşte unul dintre ei şi feţele li se luminează pe rând. "Bună dimineaţa", salută apăsat Elena, din adâncul plămânilor. Slăbuţă, tunsă băieţeşte, aparent firavă, şi-i apropie din priviri. "Ce faceţi? Ia să văd candidaţii la
