După ce a aflat că gimnastele din Statele Unite pregătesc pentru Jocurile Olimpice de la Londra săritura care-i poartă numele, Simona Amânar (32 de ani ) este convinsă că cine va executa corect o astfel de săritură nu are cum să piardă medalia de aur. Ea a povestit pentru Libertatea cum a ajuns să facă acest exerciţiu inedit şi ce examen important din viaţa ei pregăteşte pe marginea acestei sărituri. După ce a aflat că gimnastele din Statele Unite pregătesc pentru Jocurile Olimpice de la Londra săritura care-i poartă numele, Simona Amânar (32 de ani ) este convinsă că cine va executa corect o astfel de săritură nu are cum să piardă medalia de aur. Ea a povestit pentru Libertatea cum a ajuns să facă acest exerciţiu inedit şi ce examen important din viaţa ei pregăteşte pe marginea acestei sărituri.

Libertatea: Gimnastele din Statele Unite pregătesc pentru Olimpiada de la Londra săritura care-ţi poartă numele. Ce avantaj crezi că le va aduce această săritură?

Simona Amânar: Ce pot să spun? Este o săritură foarte dificilă. Nu sunt multe gimnaste în lume care se încumetă să execute săritura care-mi poartă numele. Dar sportiva care va face corect acest exerciţiu poate spera la medalia de aur!

Când ai executat-o pentru prima dată?

Cred că prin 1998, la o competiţie în Franţa. Dar ea a fost omologată de Federaţia Internaţională de Gimnastică la Olimpiada de la Sydney, din 2000. Federaţia Internaţională nu poate omologa un element decât dacă acesta este executat la un Campionat Mondial, la un European sau la o Olimpiadă. De aceea am ţinut foarte mult ca la Jocurile Olimpice din Australia, ultima mare competiţie internaţională la care am participat, să prezint o săritură pe care nu a mai facut-o nimeni şi care să rămână în istoria gimnasticii mondiale.

Se întâmplă ca, din când în când, să mai revezi această săritură?

Sigur că da. Şi,