Ca simplu alegător am două interpelări, de interes naţional, pentru cel desemnat să conducă viitorul guvern al României, dacă acesta va primi voturile necesare în parlament.
Prima se referă la o premieră amânată după 1989. Dacă este adevărat, ceea ce a declarat candidatul Uniunii Social Liberale, la preşedinţia ţării, că pentru întâia oară, în epoca postdecembristă, puterea a fost preluată de opoziţie, înainte de alegerile locale şi parlamentare, atunci, o altă posibilă şi necesară victorie, tipică unei democraţii reale, nu mimate, este instituirea, acum, de către noul premier, a echipelor ministeriale standard.
Am înţeles, din declaraţia preluată de postul public de radio, că şeful executivului, desemnat de preşedinte, va anunţa, peste câteva zile, componenţa noului guvern. Un detaliu ce ţine de exerciţiul democratic. Ar fi fost o veste excepţională şi un anunţ complementar.Victor Ponta ar putea intra în istoria mutaţiilor ireversibile, din democraţia postdecembristă, dacă ar dori să coaguleze eforturile partenerilor de guvernare şi să promoveze, după investire, la fiecare minister: echipa standard – ca număr de persoane, pe posturi strict politice -, care vine şi pleacă în acelaşi timp, cu ministrul desemnat/schimbat/sau care a demisionat.
In integrum. Fără nicio excepţie.
Pentru început ar fi utilă o investigaţie ordonată de premier, finalizată prin lista cu numele, numărul şi funcţiile cetăţenilor care au căpuşat, din punct de vedere politic, diferite ministere, fără a avea nicio o instruire anterioară de specialitate, decât simpatia acordată, pe criterii misteriose, de un decident sau altul.
Printre cele mai afectate instituţii se numără… ministerele de forţă, de la Bucureşti, unde mai rezistă căpuşe politice cam de la toate guvernările anterioare. Am mai priceput, ca votant dornic de informaţii obiective, că vor deveni titulari de
