Craioveanul Boicea Radianu a fost un membru marcant al Partidului Liberal. Câteva gânduri vechi despre el am găsit în Arhivele Olteniei (1925), aşternute pe hârtie de M. Theodorian-Carada.

Fiul lui Ioan Theodorian, Mariu, îşi amintea că „cea dintâi proprietate ce am dobândit în veaţă a fost o mică fotografie eşită din atelierele acelui Duscheck ce opera în strada Nouă lângă Sala Slătineanu, sau cum s’ar zice azi în strada Edgard Quinet lângă Capşa. Portretul lui Nenea Boicea, nu ştiu prin ce minune a supravieţuit altor daruri cu care am fost încărcat în urmă. Îngălbenit de ani şi lumină îl am sub ochii mei scriind rândurile de faţă“. Portretul îi fusese oferit pe când era mic chiar de către Boicea Radianu, după ce luaseră masa împreună, ca să-i rămână cu drag în memorie.

„Era român trup şi suflet“

Mariu şi-a reamintit de Radianu (n. 1822, Craiova - m. 1873, Craiova) într-un moment trist. „Câteva zile în urmă, venind din oraş tata a salutat pe mama cu: muri şi Boicea. Eram în pridvorul în fer şi piatră al caselor C.D. Poppovici, lângă mama. Din vorbele ce au schimbat în ceasul acela am înţeles că Nenea Boicea nu era doar un prietin al tatei ce lua adeseori masa la noi, ci şi ceva mai mult de cât atât. Mai târziu am aflat că fusese şeful liberalilor din Craiova, întemeietorul şi organizatorul liberalismului oltean. Nu o dată mi s’a vorbit de acţiunea lui binefăcătoare şi am auzit pe cei ce se tânguiau că moartea lui prematură a fost o mare pierdere pentru partidul liberal, pentru că Boicea Radianu avea autoritate şi era foarte popular, că era un om în toată puterea cuvântului“.

Ce făcea, de fapt, acest Boicea Radianu? „La 1848 îi zicea Boicea Radovici şi era slujbaş judecătoresc, grefier la tribunal mi se pare. Sub acest nume l-am găsit printre Comisarii Guvernului Provizoriu în Doljiu şi sub el a fost închis de guvernul reacţion