Imaturul care face(a) precum o maimutica devine serios langa presedintele care cauta dupa sticla de bautura pe jos. Odata cu propunerea, desemnarea si acceptarea functiei de prim ministru pentru presedintele PSD, cei doi fosti luptatori din transeele pline de zoaie ale politicii si-au inchis gura unul altuia. Acceptandu-si impacati destinul pentru moment, trag nadajde la alegeri. USL si Ponta au ajuns insa la putere. Traian Basescu si resturile sale au ramas in opozitie – locul ideal pentru presedinte.
Doar un zambet putin cam exagerat intru zeflemea si ironie de pe chipul lui Basescu ne-a facut sa ne amintim de vechiul presedinte. Ponta si el s-a resetat aproape in intregime. Atat de mult ca presedintele partidului social democrat a ajuns sa lucreze pe 1 mai. Ce exagerare copilareasca in fond! Retin in dreptul lui Ponta si emotia de dupa anuntul desemnarii – “este un moment special in viata noastra politica”. Nici nu stia Ponta, cred, cat adevar graieste, desi probabil cuvintele-i erau impinse de unicitatea propriilor sentimente si nu de vreo analiza serioasa a vietii politice.
Dar chair asa este – e un moment unic in istoria ultimilor 8 ani. Emotia lui Ponta, vizibil transfigurat de insemnatatea istorica a clipei, contrasteaza parca prea puternic, totusi, cu ranjetul de codoasa batrana de pe chipul marinarului. Faptul ca Ponta a fost atat de patruns si a acordtat atata insemnatate celor cateva secunde de la pupitrul Cotrocenilor, dupa ce tocmai ne anuntase ca “nu va fi niciodata premierul lui Basescu”, ne poate face sa intelegem si mai bine ce s-a intamplat in ultimele zile.
La inceput nu au vrut, dar trebuiau sa lase impresia ca exista viata si dupa concediu. Apoi au tabarat tradatorii si traseistii peste ei. Dupa cateva calcule, facute mereu de presa mai intai, au realizat ca s-ar putea petrece nedoritul. Visul de-o viata incepea sa capete con
