Expaţii care ajung pe plaiurile mioritice învaţă româna pentru că e melodioasă, pentru că au un iubit sau o iubită româncă, dar şi pentru că văd asta ca pe un gest de respect.

Ce motive ar avea un străin care vine în România să ne înveţe limba?! O boabă de engleză ştiu mai toţi românii, până şi cerşetorii. Poate deja aţi ghicit. La mijloc se află negreşit o poveste de amor. „Când l-am cunoscut pe Alin la Londra am vorbit cu el în engleză, apoi n-am putut să vorbesc cu el în româneşte, eu încerc, dar el are problema. Nu are răbdare. Adică are, dar nu ca Ana (n.r. profesoara)", povesteşte Amra, din Bosnia.

„Aşteaptă-mă pentru că sunt întârziată!".

Lecţiile de limba română au însă de-a face şi cu dorinţa străinilor de a-i înţelege pe români, mai ales în cazul celor care vin să lucreze aici. Mulţi expaţi ajung cu ideea că pe străzi atacă maidanezii, însă dincolo de acest aspect descoperă parcuri în care poţi să faci liniştit jogging, vânzători amabili la supermarket, clădiri vechi cu arhitectură interesantă, muzică bună, colegi cosmopoliţi, sate de munte încremenite în timp şi o limbă melodioasă.

Şi uite-aşa se pun străinii cu burta pe carte, învaţă dativul, acuzativul, genul neutru şi alte dedesubturi ale limbii. Unii ajung să ştie atât de bine limba română, încât le dau lecţii multor români, care fac dezacorduri. La început, sunt însă deliciosi cu accentul şi scăparile pe care le fac.

Ne convingem de asta la Institutul Cultural Roman, unde se adună zeci de străini ca să înveţe româna. Vin din toate colţurile lumii, Portugalia, Spania, Italia, Austria, Polonia, Cehia, Bosnia, Rusia, Coreea, Japonia, America, şi au ocupatii care de care mai diferite. „De la diplomaţi, afacerişti, ingineri, programatori, constructori, consultanţi, profesori, cercetători, până la studenţi şi masteranzi", spune Ana Borca, profesor de limba