Cercetatori de la Universitatea Missouri concluzioneaza, in urma unor studii recente, ca gandul la moarte n-ar trebui sa fie cauza unor stari depresive, asa cum s-a crezut in trecut si cum se mai crede inca.

Meditatia existentiala sistematica - pentru ca despre asta este vorba - devine la un moment dat o motivatie majora a omului sa duca o viata sanatoasa si sa inlature ideile obsesive, atunci cand asemenea ganduri se furiseaza spontan in minte si devin obsesive, informeaza Infoniac.

Cercetatorii au stabilit ca devenind constienti de ciclul vietii, de faptul ca acesta are un inceput si un sfarsit, oamenii devin mai generosi si mai afectati simtului compasiunii.

S-a observat ca o plimbare prin cimitir, care in mod inerent induce ganduri despre viata si moarte, face oamenii mult mai generosi si mai toleranti decat o plimbare pe strada.

Intr-un astfel de moment relaxat si chiar nostalgic, cum este plimbarea prin cimitir, nu poti sta indiferent cand vezi cum cuiva ii cade un obiect pe jos, sau cum duce din greu o povara. Iti vine sa-i ridici obiectul sau sa-l ajuti la transportarea greutaitii.

Unul din autorii studiului, Kenneth Vall, este convins ca gandul despre moarte, ca fenomen inerent si inevitabil, contribuie la altruism, compasiune si rabdare.

Mai mult decat atata, resemnarea si linistea in fata faptului ca nu reprezentam decat o clipa din imensul timp al eternitatii sunt elemente antistresante atat de puternice, incat pot indeparta starile de neliniste si nervozitate, care stau la originea multor imbonaviri din zilele noastre.

Fireste, cele de fata nu se refera la o persoana grav bolnava, aflata in stare avansata a bolii, pe care gandul sfarsitului o inspaimanta. Asemenea persoana nu mai poate fi consolata pimbandu-se in cimitir, daca, in timpul vietii nu a facut acest exercitiu,