Cu câteva zile înainte de Paşti aveam să primesc cel mai frumos şi neaşteptat dar pe care Bucureştiul mi-l putea face. Într-o noapte fără de stele au pogorât din înaltul cerului până la mine, alunecând uşor pe un mare magazin, nişte Sfinţi uriaşi, mari cât toată nedumerirea trecătorilor grăbiţi, mari cât toate blocurile cenuşii, cât casa poporului, mari cât întreg oraşul ăsta care nu mai crede în nimic.

Din peticul de cer fără lună dintre Bărăţia şi Unirii, Sfinţii au ajuns printre oameni şi maşini, printre turle de biserici şi vitrine, printre covrigării şi florărese, punând, preţ de câteva clipe, stăpânire pe timp şi pe lume. Cu veşminte colorate, aureole rotunde şi ochi de lumină, Sfinţii proiectaţi pe marele magazin din zona centrală, visaţi, văzuţi, închipuiţi şi desenaţi de sute de copii, aduceau vestea că şi anul acesta concursul Iconarul a deschis porţile unei expoziţii tulburătoare. Am fost acolo şi vreau să vă spun că nu concursul, competiţia sau clasamentul au fost importante.

Toţi micii iconari care au participat la proiect au fost învingători, lucrările lor fiind expuse într-o expoziţie unică, adevărată explozie de culoare şi suflet. Anul acesta, temele propuse au fost Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Schimbarea la Faţă, iar icoanele au fost executate pe suporturi diferite precum hârtia, cartonul, lemnul sau sticla, având diverse dimensiuni şi forme. Au trimis lucrări sute de copii din toată ţara, de la grădiniţe până la prestigioase şcoli de artă şi în fiecare icoană bătea o inimă, strălucea un gând bun. Sfinţii desenaţi de cei mai mici dintre artişti aveau chipul lor, cu ochi mari şi zâmbete îngereşti. În schimb, colegii lor de la gimnaziu s-au străduit să respecte stilul tradiţional românesc şi canoanele icoanei bizantine.

Proiect al Fundaţiei Aldea-Tudorache, concursul naţional de pictură religioasă pentru copii “Iconarul” s-a aflat