În mai puţin de 10 zile vor veni noi miniştri la Palatul Victoria, iar electoratul nu îi va primi cu flori şi ramuri de măslin.

Îi va aştepta cu mâna întinsă şi cu sabia scoasă din teacă. Preşedintele-jucător i-a oferit domnului Ponta un măr otrăvit: o guvernare scurtă, pe un fond de nemulţumire extremă din partea alegătorilor şi în condiţiile unor parametri macroeconomici foarte slabi. În plus, le-a aruncat „românilor" şi o informaţie care li se va lipi de creier ca poxilina de ţevi: avem o rezervă de cinci miliarde de euro la Ministerul Finanţelor, cu care putem face faţă oricăror evenimente.

„Deci sunt bani!", vor spune românii. Discursurile responsabile de genul „avem un acord cu instituţiile internaţionale, trebuie să ne încadrăm în nişte ţinte macroeconomice" nu vor mai ţine şi la Ponta. Au ţinut la Boc, la MRU, dar nu şi la Ponta. Românul a reţinut că Ponta are bani şi trebuie să-i dea şi lui ceva. Altfel, în toamnă, acel român îl va taxa pe domnul Ponta şi pe formaţiunea sa politică.

Naşpa! Pentru că bani chiar nu sunt. Cele cinci miliarde de care vorbea Traian Băsescu la ceremonia de desemnare a lui Victor Ponta sunt bani împrumutaţi de la băncile din România, la costuri nu tocmai avantajoase. Sunt bani împrumutaţi, de nevoie, pentru ca Guvernul să-şi poată plăti la timp salariile, pensiile şi să rostogolească nişte credite. Sunt bani pe care guvernarea USL va trebui să-i dea înapoi, cu dobândă. La fel cum va trebui să procedeze cu toţi banii pe care PDL i-a împrumutat în toate guvernările.

Domnul Ponta a ales să fie premier într-o perioadă în care parametrii macroeconomici arată aşa: veniturile la buget au scăzut pe la 30% din PIB, un minim istoric, datoria publică creşte cu 500 de milioane de euro pe lună şi va depăşi rapid 40% din PIB, şomajul este de circa 10% şi creşte, iar scena politică fierbe cu transferuri, lovituri sub centu