Dupa acest mat dat de Opozitie, al doilea prin motiune de cenzura din istoria postdecembrista, Traian Basescu s-a vazut pus intr-o postura ce-i displace total. Aceea de a nu mai fi la pupitrul unor comenzi in care orice replica inseamna ofensa.

O pozitie de claustrofobie politica, un traseu de senal navigabil impus este pentru presedintele romanilor un adevarat supliciu.

Acum, prin ceea ce s-a intamplat vineri in Parlament, este obligat sa ia nota de noua majoritate de pe firmament. Pentru fosta distributie a Puterii, cu intreaga-i pleiada de poticneli socotite de ea ca firesti, lucrurile cu adevarat rele nu erau evidente fiindca ii mergea bine. Nu se putea vedea cine inoata dezbracat pana la venirea refluxului. Si acesta a sosit.

Demersul procedural desfasurat democratic in Legislativ a prins pe contre-pied careul PDL-UNPR-UDMR-minoritati, unul aparent indemolabil. Am spus aparent, deoarece componentele enumerate, poate mai putin cea cu fieful in Modrogan, erau volatile.

Trupetii generalului maxim Oprea poposisera in cazarma dupa multiple defectari din alte garnizoane. Despre modalitatea de acces la festinul Puterii, nici ca e cazul a mai aminti. Venetici minusculi deghizati in acvile albe, triunghiulare, cu pliscul spre stanga, a progres.

Santaj ori ba?

Formatiunea tandemului Hunor-Bela a jucat intotdeauna cu cartile pe masa, exceptand atuul din maneca lasat discret la vederea partenerilor, asa, ca un vesnic si santajabil memento.

Fiindca veni vorba de santajabil. Adjectivul inclus in titulatura motiunii care a naruit fostul Executiv a fost respins de catre la randu-i ex-liderul sau. Mihai Razvan Ungureanu a incercat sa desfiinteze anatema in discursul din Parlament, afirmand ca santajul implica escamotarea adevarului si teama ce deriva de aici.

Ei bine da, conglomeratul