Odata cu anuntul desemnarii lui Victor Ponta, insotit de acel rictus prelungit, Traian Basescu si-a prezentat si demisia. Nu tehnic, ci moral.
Nimeni nu a uitat momentul in care se jura ca in mandatul sau Victor Ponta nu va fi premier. Insa acest detaliu e un fleac pe care cine il discuta serios da dovada de alienare totala de realitatea politica. Uitand, de asemenea, cat de conjuctural a pierdut puterea pe 27 aprilie, unii politicieni si analisti se grabesc sa-i puna stampila - definitiv expirat. Posibil. Nu si probabil.
Daca derulam putin evenimentele din ultimele luni, cu atentia pe relatia Traian Basescu - Victor Ponta, vom fi poate surprinsi sa constatam ca presedintele a tatonat terenul, l-a provocat parca, ademenindu-l cu functia de premier. Cand pe Ponta, cand USL. Scandalul provocat de propunerea facuta "in gluma" lui Ponta, dupa demisia lui Emil Boc, poate fi acum interpretata si ca o atatare. Pe principiul copilaresc - "vezi ca nu ai curaj? Sa te vad la urmatoarea ocazie cum vei reactiona!" Surprinzator, ocazia a venit destul de repede ca sa nu fie uitat momentul.
Teoria catre care ne conduce ipoteza ca trecerea motiunii a avut loc si cu "ingaduinta" lui Basescu este absurda. Ca si cum el ar fi regizorul care a descris pas cu pas evenimentele care, culmea, apoi i-au si urmat indicatiile aproape intru-totul. Ce-i drept, PDL era oricum un partid terminat. Cu cat mai statea la putere, cu atat se compromitea mai mult. Iar Mihai Razvan Ungureanu nu reusise sa emuleze masele asa cum se lauda ca simte si constata personal. In ciuda acestor neajunsuri, imi este greu sa cred ca votarea motiunii si imediata desemnare a lui Ponta sunt si au fost parte a unui plan atent pus la cale.
Chiar daca si PDL si MRU au acum mult mai multe sanse sa capitalizeze voturi si sa isi creasca imaginea, e cel putin un lucru care inca ma f
