In imbulzeala predictibila pentru functii si atarnatul de clanta viitorului premier, fiecare trepadus isi va vedea de propriul interes, fara a se gandi prea mult la interesul noului premier sau, Doamne fereste, la interesul tarii. Buluceala la guvernare, ciolaniada, este de altfel un exercitiu care se produce in fiecare guvernare – este o combinatie tipic damboviteana care are de toate: drame, lacrimi, traseisti; exista ca de obicei si cate un cetatean turmentat care va incepe sa intrebe el cu cine voteaza. Bine macar ca de aceasta data nu am avut imbratisari langa urnele de vot, in genul celeia dintre Teo si Aura Vasile. Insa daca dezastrul administrativ ar fi studiat de cineva, imbranceala catre butoanele puterii nu ar mai fi chiar atat de zdravana. De ce? Am schitat zece explicatii mai jos. 1. Guvernul nu are un circuit al hartiilor definit clar in in Palatul Victoria. Departamentul de corespondenta poate intarzia si doua saptamani cu prelucrarea unor hartii,care intre timp zac nelucrate - asta in fericita situatie in care transmite ceea ce este depus la registratura catre “adrisantul” corect. Exemplu scurt – daca un pensionar va reclama noului premier probleme cu pensia, hartia se poate regasi fie la directorul de cabinet al premierului, fie la viitorul consilier pe probleme economice, fie la Biroul de Presa, fie retransmisa la Ministerul Muncii, unde, la randul ei, odata intrata in registratura poate ajunge fie la secretarul de stat, fie la ministru fie la directorul general. E limpede ca buna ziua, nu? Combinatiile de “n luate cate k”, lipsa unor reguli clare conduce la situatii precum cele traite de mine pe viu - sindicalisti care urla in fata cladirii guvernului agitand grav in fata camerelor de luat vederi hartia cu numarul de inregistrare si stampila registraturii, in timp ce in Palatul Victoria se dau zeci de telefoane disperate in incercarea de a pune ma