O poveste tagaduita zeci de ani de autoritatile comuniste, femeile extraordinare care au compus aceasta grupare aeriena unica in lume au fost responsabile pentru salvarea a catorva mii de ostasi, raniti in valtoarea luptelor de pe Frontul de Est, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Incepand cu 22 iunie 1941, data invaziei Uniunii Sovietice si a eliberarii Basarabiei, aviatoarele noastre au inaintat odata cu linia frontului facand zilnic misiuni de salvare.
Aterizau oriunde era cu putinta pentru a ridica ranitii, uneori chiar si la o aruncatura de bat de linia frontului, dar isi asumau un risc imens.
De multe ori au scapat ca prin urechile acului fiind mitraliate de vanatoarea inamica atunci cand atingeau solul, asta in ciuda legilor nescrise de curtoazie si onoare ale razboiului.
Chiar daca avioanele erau vopsite in alb si pe ele se distingeau foarte clar crucile rosii, fiind mai mult decat evident ca nu erau inarmate si ca transportau raniti, pilotii sovietici le vedeau doar ca pe niste tinte si incercau sa le doboare de fiecare data cand li se dadea sansa.
Din aceasta cauza, la nici o luna, aeronavele escadrilei au fost revopsite in culori de camuflaj pentru a nu mai fi asa de usor de reperat de inamic si primesc ordine sa zboare la joasa altitudine.
Pana la cucerirea Odessei, pe 16 noiembrie 1941, aviatoarele transportasera cateva sute de oameni ce aveau nevoie de ingrijire grabnica.
In luna aprilie a urmatorului an Escadrila Alba a fost desfiintata, in urma reorganizarii din cadrul fortelor aeriene, fiind inlocuita de Escadrila 108 Transport Usor, care cuprindea acum doua formatii cu femei pilot.
Pe frontul insangerat de la Stalingrad
Pe masura ce armatele germane si romane se apropiau de orasul emblema al conducatorului sovietic si aviatoarele esca