… postarea de mai jos a lui Dan Duca mi-a adus aminte, dintr-un foc, de doua subiecte cu adevarat dureroase : unul e Holocaustul. Celalalt e asa-numitul « adevar stiintific de stat ». Expresia nu-mi apartine. Am aflat-o, acum vreo 1420 de ani, de la un profesor de Drept Constitutional, la l’Institut Europeen des Hautes Etudes Internationales (scuze pentru absenta accentelor). [Imi cer scuze celor care o cunosc deja : am mai scris-o.] Era batran si francez si evreu si era revoltat. Era revoltat pentru ca in Franta autorul unei lucrari de doctorat acceptata la Sorbona ce-ar fi demonstrat, zice-se, ca era tehnic imposibil ca la Auschwitz sa fie omorati intr-atat de multi evrei pe cat se clameaza, fusese bagat la puscarie pentru negarea Holocaustului. Spun « zice-se » pentru simplul motiv ca n-am apucat sa citesc lucrarea. Putini au apucat. Publicarea a fost interzisa, iar batranul evreu se sufoca de indignare. Parca-l aud : « Domnisoarelor si domnilor, eu nu neg holocaustul. Sunt evreu si am rude omorate la Auschwitz. Dar a interzice prin lege o opinie – in acest caz chiar una cat de cat fundamentata, cata vreme a fost acceptata la Sorbona – echivaleaza cu instaurarea adevarului stiintific de stat. Inseamna ca statul decide de acum inainte ce e acela adevar stiintific si ce nu. SI-atunci ma-ntreb : ce s-a schimbat, oare, din ziua in care Inchizitia l-a judecat pe Galileo ?”

Ceva mai tarziu, acum doar vreo 463 de ani, l-am descoperit pe John Stuart Mill – “On Liberty” si-am inteles (si) mai bine ce vroia venerabilul professor sa spuna. O opinie contrara, zicea Mill, nu trebuie cenzurata de catre societate pentru ca, oricum ai da-o, oricum ai suci-o, societatea nu are decat de pierdut. Varianta (1) : Opinia publica greseste, iar opinia contrara are dreptate, chiar daca e sustinuta de un singur individ. Printre exemplele enumerate de Mill se numara Socrate si Iis