Din Catavencii.ro

Doar cincisprezece ore a vieţuit Republica de la Ploieşti. Ea a rămas însă înscrisă cu litere de aur în analele oraşului, îşi aminteşte Caragiale divulgînd ce rol a jucat în adolescenţă la revoluţia care a precedat transformării acestei localităţi în republică. A dezaarmat un subcomisar şi după ce i-a luat sabia din cui şi-a încins-o peste jiletcă. Prezidentul republicii îl vede şi-l face, pe loc, subcomisar, cu dispensă de vîrstă, căci Caragiale n-avea atunci decît 17 ani. Dar era republican hotărît. Şeful său, bravul poliţai Stan Popescu, fost volintir al lui Garbaldi şi-ntr-o revoluţie din Polonia, era fratele pasionat al poporului.

Cu o seară înaintea istoricului eveniment, poliţaiul jucase „la chilometru”. În ce consta acest joc nevinovat? Participanţii aveau de golit sticluţe cu vin, pe care le punea fiecare cap la cap de la un perete la altul al încăperii în care se desfăşura competiţia. Cîştiga cel care ajungea primul „la chilometru”. În seara aceea, Stan Popescu învinsese, cu mare avans, în prima partidă. Cînd să înceapă cea de-a doua confruntare, se aud trei bătăi în fereastră. Sosise momentul! Bătuse tocsinul!

Jucătorii lasă partida şi pornesc încotro îi chema cauza, la obor. La două noaptea, revoluţionarii ocupă telegraful şi-i rup firele. La patru dinspre ziuă, e golită o temniţă de republicanii aflaţi în prevenţie. La cinci, batalionul de linie din cazarma de la Sf. Nicolae trece de partea prezidentului. O jumătate de oră mai tîrziu e organizată şi înarmată poliţia nou-născutei republici. La şase, în Piaţa Unirii, prezidentul citeşte poporenilor proclamaţia întemeierii republicii. La şapte se desfundă butiile de vin la răspîntii. La opt, o parte a poporului, poliţaiul, un taraf de lăutari şi autorul însuşi se duc la grădina Lipănescului. Aici s-a-ncins un ziafet nemaipomenit. Sfîrîie grătarele, se dă cep poloboacelo