Nu demult, ştirea că pe Aeroportul Otopeni oficialii au descoperit în valiza unui cetăţean chinez “un picior de om, jupuit şi cu unghiile smulse” a oripilat cititorii şi telespectatorii. Mai apoi, faptul că respectiva ciozvârtă s-a dovedit a fi “doar” gamba şi laba unui urs a relaxat brusc opinia publică, fiindcă la mijloc nu fusese o crimă, ci, cel mult, un act de braconaj. Iar angajaţii SRI au fost ridiculizaţi de jurnalişti, pentru ignoranţa pe care, chipurile, o dovediseră.

Prudent, un jurnalist de la trustul Realitatea mi-a telefonat spre a-mi spune părerea despre această confuzie, care, în presă, îmbrăcase chipul uimirii revoltate şi superioare: “Cum a fost posibil aşa ceva?”. Ei bine, a fost posibil fiindcă, sub aspect anatomic, membrele inferioare ale omului şi cele posterioare ale ursului sunt făurite cam după acelaşi “tipar”, speciile fiind plantigrade. Au coapsă, genunchi, gambă, au călcâi şi plantă, macrodiferenţele privind numai proporţiile amintitelor segmente. Cu blana şi ghearele la locul lor, diferenţa sare în ochi. Dimpotrivă, dacă piesa ursină este jupuită şi cu ghearele tăiate, atât radiologic – cazul detectorului de la aeroport – cât şi la o observare directă superficială, confuzia e la îndemână, victima hăcuită, părând să fi fost un individ mai scund, indesat şi solid, dar cu număr mic la pantofi.

Interesul murdar şi dement al unor cercuri de interese pentru uciderea oficială şi la scară mare a ursului brun, trebuie însă explicat şi printr-o explozie – relativ recentă – pe piaţa neagră: comerţul ilegal cu vezica biliară a acestei specii. Trofeele tradiţionale – blana şi craniul – precum şi carnea animalului, sunt puse în umbră acum de veniturile necontrolate pe care amintitul organ (cât un pumn de copil) le aduce prin valorificare în farmaceutica tradiţională orientală, chineză la origine. Aruncate – chipurile! – la gunoi, vezici