Vineri, după căderea Guvernului, schimburile valutare au înregistrat stări de nervozitate. Cursul nu a atins însă, până la închiderea zilei bancare, o medie de 4,4 lei pentru 1 euro, aşa cum s-a comentat. Şi nici piaţa valutară nu s-a destabilizat.

Dar piaţa valutară nu este o realitate abstractă. Dimpotrivă, este o scenă vie a lumii economice, actorii fiind oameni sau instituţii în care lucrează şi decid oameni. Iar oamenii (fie ei şi oameni de afaceri, întreprinzători, investitori sau oricum i-am numi) au un comportament economic dominat adeseori de emoţii. Din totdeauna a fost aşa. De la Keynes încoace însă, tot mai mult, acest adevăr este înţeles, recunoscut şi luat în calcul. Căderea Guvernului, aşadar, nu avea cum să nu ridice tensiunea emoţională în piaţa valutară. Şi chiar dacă media, la închidere, nu a urcat vineri după-amiază până la 4,4 lei pentru un euro, tranzacţii la acest nivel s-au făcut. Unii dintre jucătorii din piaţa valutară şi-au frecat mâinile şi şi-au spus că poate ar fi o bună ocazie „să facă un ban”. Şi s-au grăbit să schimbe leii pe euro, mizând pe o eventuală instabilitate politică. Alţii, temându-se de instabilitate politică, s-au grăbit să scape de lei. Nici amatorii de chilipiruri, nici sperioşii n-au observat că, tot vineri după-amiază, numeroşi jucători au mizat pe leu, au vândut valută şi, în consecinţă, cursul n-a luat-o razna.

Unda de şoc de vineri după-amiază a produs emoţii şi în rândul analiştilor. N-au fost puţini cei ce s-au grăbit să afirme fie că BNR a intervenit agresiv pe piaţa valutară, fie că va interveni în zilele următoare. Vocile de la Banca Centrală nu s-au grăbit să intre în acest joc. Repetând poate plictisitor: „Nu comentăm intervenţiile de pe piaţa valutară”.

BNR nu are o ţintă de curs. Şi, deci, nu intervine pentru a „fixa” un anumit nivel de curs ori pentru a apăra un anumit prag. Mai presus