"Vă las să judecaţi, să deliberaţi şi să aplaudaţi cu câtă intensitate veţi voi. Închideţi ochii, lăsaţi mesajul să vă pătrundă în mijlocul inimii. Şi apoi spuneţi ce simţiţi sau tăceţi, dar nu acceptaţi să vă fiu indiferentă!”. Astfel vă îndeamnă Zoia Alecu, mândra posesoare (are şi de ce!) a celui de-al treilea album. Lansarea "Printre lupi” este găzduită de Clubul Jukebox. Ziua festivităţii: 17 mai. Ora 19:00.
Jurnalul Naţional: Ai influenţe de muzică irlandeză pe care le-ai urzit cu rock şi folk.
Între coperţile celui de-al treilea album au încăput cel puţin trei Zoiţe. Aştept să mă contrazici cu argumente...
Zoia Alecu: Nici prin cap nu-mi trece să te contrazic. Într-adevăr, în mine se regăsesc toate aceste trei părţi: maturitate, copilărie şi rebeliune. Dar nu de acum, ci dintotdeauna. Mama s-a născut în Oltina, Dobrogea, unde cimpoiul este foarte des folosit. Instrumentul mi-a intrat în suflet şi în auz încă de când aveam 4-5 ani. Da, influenţa este irlandezo-dobrogeană. Influenţa rock vine din cei 20 de ani în Sfinx Experience. Pe album este şi un country a la Zoiţa, sunt şi influenţe pop, dar numitorul comun este folkul - muzica liberă, fără orice prejudecată. Aşa văd eu folkul, ca pe un gen muzical care nu îţi pune bariere, fără canoane şi fără forme definite.
Cum s-a născut "Printre lupi”?
Zoia Alecu: Chinurile facerii au început chiar din 2009, după lansarea primului album - "Cărări de maci”- şi a durat până la finele anului 2010. Prin octombrie 2010 am început să trăiesc o mare tragedie în plan personal. Am pierdut-o pe Doncuţa, sora mea cea mare, care m-a părăsit pe 19 noiembrie. Peste doar trei luni, pe 8 februarie 2011, l-am pierdut şi pe tata. M-am simţit nedreptăţită, dezorientată şi, Doamne!, atât de singură! "Printre lupi” este piesa pe care am scris-o cu gândul la Doncuţa, pe care am iubit-o enorm şi care, exact
