După patru luni de speculaţii, primul capitol al noii legi a sănătăţii a fost lansat în dezbatere publică. Care este miza schimbării în ţara cu cel mai mic buget de sănătate din UE?
«Noua lege a sănătăţii trebuie să fie gata până la sfârşitul lunii iunie», declara la finalul lunii martie reprezentantul Fondului Monetar Internaţional în România, Tonny Lybek. Câteva zile mai târziu, pe site-ul Ministerului Sănătăţii era publicat primul capitol din lege, referitor la organizarea spitalelor, cu menţiunea că forma lui este perfectibilă, în urma dezbaterilor. Cum era de aşteptat, textul a stârnit controverse, critici, dar şi aprobare din partea unor actori şi observatori ai sistemului sanitar românesc. Vâlva care s-a creat este justificată: în mai puţin de trei luni, va apărea legea care promite să schimbe din temelii un sistem sanitar deseori caracterizat ca fiind „bolnav“ din cauza corupţiei şi a subfinanţării.
Privatizare „pe bucăţi“ a spitalelor?
Principala modificare stipulată în document este apariţia unei entităţi hibride, pe lângă tradiţionalele spitale publice sau private: spitalul public cu structuri în care se desfăşoară activitate privată. „Măsura este benefică, pentru că medicii vor avea venituri suplimentare, iar asta ar putea reduce semnificativ plăţile informale. Şi spitalul ar câştiga din închirierea spaţiului“, este de părere Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR).
Preşedintele operatorului privat MedLife, Mihai Marcu, crede însă că, deocamdată, legea nu furnizează un cadru juridic pentru privatizarea unor secții din spitalele de stat: „Poate că și noi am fi interesați să preluăm o secție la un moment dat, însă trebuie să știm clar condițiile“. Reprezentantul Alianţei Pacienţilor Cronici Români, Cezar Irimia, spune că „privaţii tulbură apele pentru a prinde peştele“. Astfel, pacienţii ar fi de a
