Printre infractorii care sunt cel mai greu de prins se numără hoţii din buzunare. Poliţiştii care au avut deseori bătăi de cap cu "şuţii", cum sunt denumiţi cei care fac parte din această categorie au dezvăluit pentru EVZ cele mai frecvente metode folosite de aceştia. Infractorii au şi un limbaj anume prin care comunică pentru a nu se “zgâria fraierii” sau “husenii”, adică să nu simtă potenţialele victime cum li se umbă la genţi sau la buzunare. Sursa: EVZSursa: SHUTTERSTOCK
1 /.
De obicei, hoţii de buzunare “aleargă”, adică umblă, în grupuri de câte 2-3 sau mai mulţi. Aplică aceleaşi metode de furt şi în România şi în străinătate.
Cu ochii după „primărie” şi „crocodil”
Mijlocul de transport în comun - autobuz, troleibuz ori tramvai este denumit “panacot”. Est un loc preferat de şuţi, care profită de aglomeraţie. Înainte de a veni autobuzul în staţie, ei “radiografiază” potenţialele victime. Ochesc unde este “locul curat”, adică banii. Fixează ţinta sau ţintele pentru a vedea unde au portofelul care în jargon este denumit “mufă”, “tuflă” sau “coajă”. Ori telefonul mobil, denumit “crocodil”. Se orientează dacă îl ţin “la căldurică”, adică în buzunarul de la piept, pe interior. Ori, dacă este în aceeaşi zonă dar pe exterior înseamnă că se află “la primărie”. Buzunarul din faţă este denumit “caraiman”. La genţi voluminoase, folosite de oamenii din provincie, precum cele din rafie, li se spun “maimuţe”. O poşetă sau geantă de mici dimensiuni este denumită “ploscă”.
Atenţie la cep!
“În general, după sosirea Autobuzului, unul dintre hoţi face tampon, adică se urcă pe scară şi blocheză accesul. Atunci, complicii lui împing din spate, chipurile încercând să urce. Atunci operază la buzunare. Cele mai uşor de furat sunt portofelel ţinute în buzunarele de la spate”, a explicat comisarul şef Gheorghe Galavan, şef de bir
