Exasperaţi de CNA şi burduşiţi cu amenzi, realizatorii Antenei 3 au ales drept înlocuitor la prestaţia, tratată cu refuz, a politicienilor puterii, un manechin. N-am înţeles dacă femeia portocalie din plastic, lângă care s-a nimerit să stau, se cheamă Nuţi, Ţuţi sau Puţi. Oricum, onomastica mult arătatului manechin, pe aici bate.

Ne acuzaţi că nu-i invităm? Îi invităm, zic redactorii, dar strâmbă din nas. Aşa că le-am confecţionat o marionetă. De altfel partidul e plin de marionete şi nu-i nici-o insultă. Ţuţi, tăcută în făptura ei de celuloid, a avut şansa să insulte portocaliu în toate dezbaterile, silenţioasă cu tâlc şi furând zilnic în varianta vie. Varianta masculină sau feminină (sunt şi Nuţi masculine în PDL), productivă şi făcătoare de averi.

Acum, prin trecerea în opoziţie, îmbrânciţi nu de persuasiunea negociatorilor USL, ci de furia populară, mă aşteptam ca politicienii reprezentaţi de manechinul gonflabil să nu se arate brusc şi obraznic în ecranul Antenei 3, postul care a fost în toţi aceşti ani, cu toate riscurile şi înjurăturile, port-drapelul opoziţiei şi şansa de a vorbi public a amărâţilor.

Azi, sâmbătă, am umblat prin Bucureşti, m-am primenit spiritual într-un muzeu şi am bântuit, între ţânci, printr-un parc. N-am deschis televizorul decât mult după prânz, când, întors acasă, am apăsat telecomanda la postul unde, fără nici-o recompensă materială (un dobitoc îmi scrie că mă umple de bani Voiculescu) îmi exprim uneori un punct de vedere sau de auzire sau de simţire. Ce văd? În locul păpuşii se producea, tocmai de la Iaşi, un pedelist obraznic, de-o rară impertinenţă, pe nume Spânu.

E, înţeleg, avocat şi profesor, vorbeşte apăsat şi se uită din ecran ca o cobră, împungându-te cu o privire superior rece. Individul ăsta, la putere până ieri, la putere şi azi, fiindcă ei sunt încă la numărat banii, dă lecţii, pune întrebări şi se