Pe 9 mai, Bucureştiul va fi sub asediul fanilor spanioli. Cel puţin 18.000 de suporteri, jumătate ai lui Atletico, jumătate de la Bilbao, îşi vor susţine favoriţii în ultimul act al unui parcurs european de vis, pe "Naţional Arena". Iar Capitala se va colora în roşu, culoarea comună a celor două grupări spaniole.

Fani ai unei echipe particulare, în actuala lume a fotbalului modern, versus fani obişnuiţi să trăiască în umbra rivalilor locali. Pe lângă înfruntarea de pe gazonul "Naţional Arena", Athletic Bilbao versus Atletico Madrid, finala Ligii Europa, propune la Bucureşti un duel interesant şi la nivelul suporterilor. Nu există totuşi vreo rivalitate acerbă, poate cu excepţia sentimentului pe care separatismul basc îl poate trăi în faţa unei reprezentante din Capitala Spaniei. La origini însă, Atletico se trage din Athletic, fiind înfiinţată în 1903 de un grup de studenţi basci care considerau echipa drept o filială a grupării îndrăgite de ei în copilărie.

Mândrie şi perseverenţă

"Mes que un club" e un slogan cunoscut. Aparţine Barcelonei, dar s-ar putea aplica până la un punct şi celuilalt club care reprezintă un alt punct de referinţă în istoria fotbalului spaniol. Spiritul separatist şi politica canterei (academiei de copii şi juniori) le apropie pe Bilbao şi Barca. Plus faptul că, alături de gruparea catalană şi Real, Athletic Bilbao e singura echipă care n-a retrogradat din Primera, un motiv de mândrie pentru fanii basci.

Altul, la fel de important, e şi realitatea, nu doar sentimentul, că echipa le aparţine. Athletic e una din cele doar patru grupări din Spania care nu e o corporaţie sportivă, ci e deţinută de suporteri (socios). Dar spiritul tradiţionalist, care nu vrea să moară într-un fotbal modern şi tot mai global, îi separă cel mai mult pe fanii şi echipa bască de restul lumii. De la înfiinţare, pentru Bilbao