Să spuneţi cât de mult am iubit natura, din ale cărei elemente unul eu am fost..." Aşa i-a cerut unui prieten să spună despre ea după ce nu va mai fi.
Poeta franceză de origine română Anna Brâncoveanu de Noailles, contesă de Mathieu, membru al Academiei Române, a murit la 30 aprilie 1933. Era considerată "cel mai mare poet pe care secolul al XX-lea l-a produs în Franţa şi poate în Europa" (revista Time).
Se născuse la 15 noiembrie 1876, la Paris. Tatăl său, Gregoire Bassaraba de Brancovan (fiul ultimului domnitor al Ţării Româneşti), amenajase în casa sa pariziană o sală dedicată strămoşilor valahi ai familiei. Figura centrală era, bineînţeles, Constantin Brâncoveanu. Aşa că nu a fost străină de rădăcinile sale. Ceea ce avea să remarce mai târziu Nicolae Iorga: Anna Brâncoveanu de Noailles "aduce genial acordurile misterioase ale sufletului nostru într-una dintre cele mai mari literaturi ale lumii".
Anna începe să scrie poeme la doar 13 ani, iar primul se intitulează "Sommeil eternal". La 1 februarie 1898 debutează în prestigioasa Revue de Paris, în care va publica astfel ciclul de poeme "Litanies" – "Litanii". În 1901 îi apare volumul de debut "Le Coeur Innombrable" – "Inimi fără de număr în una", primit ca o revelaţie.
Anna de Noailles, Martha Bibescu, Elena Văcărescu. Cele trei uimitoare minţi feminine româneşti, verişoare, care ne-au reprezentat şi au strălucit în Europa la începutul secolului al XX-lea. Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Spunea: "(...) Voit sau nevoit li s-au dus paşii pe tărâmuri străine, au intrat în conexiuni noi de viaţă şi de cultură, au scris opere într-o limbă care nu le fusese maternă, dar le devenise adoptivă, şi au rămas în istoria culturii franceze, şi nu mai puţin a celei româneşti. Contesa Ana de Noailles, născută din neamul vechi al Brâncovenilor, a încercat o imersie totală în universul galic în
