Claudiu Niculescu, 35 de ani, a vorbit deschis ieri despre sentimentele pe care le are în faţa unei premiere pentru el.
- Domnule Niculescu, va fi primul dumneavoastră meci, ca antrenor, împotriva lui Dinamo. Aveţi emoţii, ce simţiţi?
- E ciudat că lumea, inclusiv tu, mă ia acum cu "domnule". Preferam cînd eram doar Claudiu. Frumoasă viaţa de fotbalist! Realizezi asta cînd stai şi te consumi extraordinar pe bancă. Uff, mă întrebai de Dinamo. Sincer? Dacă n-aş avea emoţii înseamnă că n-aş fi om. Mai ales că e vorba de Ştefan cel Mare! Dar vreau să înving, fiindcă sînt antrenorul lui U Cluj şi-mi doresc ca eu şi echipa mea să luăm punct sau puncte din această confruntare.
- E o declaraţie de război?
- Nu, mă şi ştii pe mine războinic... Eu respect Dinamo, însă trebuie să înţelegeţi că întotdeauna îmi voi dori ca formaţia la care lucrez să învingă! E chestia de a-ţi respecta propria profesie. Bun, sentimentele mele faţă de Dinamo vor rămîne, dar acum sînt antrenor la U Cluj şi-mi doresc să facem un meci bun, să obţinem ceva de la această confruntare. Dacă va fi să învingem, n-o să mă bucur, n-o să reacţionez!
- Aşa spuneaţi şi anul trecut, înainte să daţi două goluri în Ştefan cel Mare...
- E vorba de respect pentru oameni, pentru trecut, pentru tradiţie.
- Aţi avut ceva probleme cînd aţi plecat de la Dinamo.
- Ţi-am spus: respect Dinamo, o spun cu sinceritate, nu mai vreau să vorbesc despre asta. Sînt antrenorul lui U Cluj, sînt mîndru de asta şi sper ca şi fanii, şi jucătorii, şi conducătorii să fie mîndri de mine.
"Bine că nu joacă «Danciu»!"
- Cum e pe bancă?
- Nu degeaba îi zice banca suspinelor. Aş fi preferat de 1.000 de ori mai mult să fiu pe teren. Mă consum enorm, chiar dacă poate nu se vede, probabil o să albesc în scurt timp. E şi frumos, dar şi mult stres. Indiferent de rezultat, cum se închei
