Nominalizarea lui Dan Şova ca favorit pentru portofoliul Justiţiei mi se pare bancul anului.

Căderea Cabinetului Ungureanu ne readuce în situaţia de acum două luni şi jumătate: în loc să vorbim despre CE ar trebui să facă viitorul Guvern, de trei-patru zile discutăm doar despre CINE va face parte din el. Bursa zvonurilor politice „pe surse" ocupă aproape întreaga agendă a televiziunilor şi ziarelor. Jurnaliştii şi analiştii se calcă în picioare pe la uşile noii puteri, încercând să afle care sunt ministeriabilii.

Ne dăm cu presupusul în legătură cu şansele nominalizaţilor (cutare merge la educaţie pentru că e profesor sau pentru că a mai fost), se fac calcule peste calcule (ţinând de algoritmul împărţirii funcţiilor în coaliţie, dar şi de taberele din fiecare partid), de parcă n-ar avea loc o selecţie a unor slujbaşi ai statului, ci un concurs de Miss România. Dacă ne-am referi la un Executiv rezultat în urma unor alegeri, aş înţelege să fim roşi de curiozitate. Miniştrii de mâine nu sunt însă cei care vor guverna ţara în următorii patru ani, ci doar în următoarele şase luni.

Am răsfoit cu atenţie listele vehiculate în weekend şi mi-e greu să spun cine cred eu că ar trebui să facă parte din echipa lui Ponta. Vă pot spune însă cine n-are ce căuta la Palatul Victoria, decât dacă USL vrea să pună pe butuci singura instituţie care funcţionează, cât de cât, pe malurile Dâmboviţei. Nominalizarea junelui senator Dan Şova ca favorit pentru portofoliul Justiţiei mi se pare bancul anului. Nu zic, propunerea este întrecută, la capitolul umor politic, de cea de a-l pune ministru pe un „baron" cu aere de mafiot, ca Relu Fenechiu.

Dar de ce cred că Justiţia nu poate fi gestionată de un avocăţel a cărui ascensiune, până acum, se datorează relaţiei sale personale cu liderul PSD? Motive sunt mai multe, să le luăm pe rând. Întâi că, numindu-l pe Şova, noul