Peste 80 de ţări au declarat 1 mai, Ziua Muncii, ca sărbătoare naţională şi zi nelucrătoare. E momentul în care partidele de stânga şi sindicatele organizează petreceri în aer liber sau mari demonstraţii.

1 mai este oficial Ziua Muncii din 1891, când al doilea Congres al Internaţionalei Socialiste a recunoscut-o ca sărbătoare anuală. Data a fost aleasă pentru a comemora masacrul petrecut la Chicago, în 1881. Atunci, în piaţa Haymarket, poliţia a deschis focul asupra membrilor de sindicat care demonstrau pentru o zi de lucru de opt ore.

Au murit şi muncitori, şi poliţişti, cei din urmă fiind victime ale erorilor de tir ale colegilor lor. Se pare că incidentul a fost provocat de o persoană rămasă necunoscută care a aruncat o bombă către poliţişti. Cu toate astea, sindicatele din SUA sărbătoresc oficial Labour Day, Ziua Muncii, în septembrie.

In 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat 1 Mai ca Ziua Muncii – în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. În România Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 Mai autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde, coloanele de muncitori în ţinute festive fiind nevoite să scandeze lozinci şi să poarte pancarte uriaşe. După 1990, importanţa propagandistică a zilei a fost minimalizată dar oamenii se bucură de acest eveniment sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectându-se cu mâncărurile tradiţionale: mici şi bere. Ziua Muncii este o sărbătoare ţinută în cinstea victoriei luptei sindicale – care a asigurat ziua de mun