Nu, n-a fost ea la puşcărie. Sau poate, dar slabe şanse să fi stat acolo mai mult de o oră. Oricum, sigur e că straniul drum spre faimă şi bani al Mădălinei Pamfile are potenţial să bată multe "recoarde".
În timp ce colega ei de la departamentul Scaune de platou a avut avantajul Ferentariului capitalist, Mădălina vine din Vrancea. Mai exact, dintr-un satuc, din care e posibil ca ea să îşi amintească doar cum arăta televizorul potenţialilor sponsori, pardon, iubiţi.
Într-adevăr, bruneta a trecut prin multe, grele şi urâte. Nu despre asta vreau să vorbesc. Ci despre cum a reuşit, în ciuda ispitelor apărute pe traseul Gugeşti – Bucureşti, să îşi păstreze puritatea intelectuală. Ba mai mult, să o valorifice.
Prin surse jurnalistice, am reuşit să intru în "gângurile" lirice ale fetei care urma să fie distinsă "eleva lui Mazăre". A fost greu să ignor arta urmelor de ruj şi a unei delicate flori desenate cu un stilou puţin inundat din scrisorile ei. "Ne desparte multe lucruri, printre care nişte simple bare", îi recunoştea Mădălina prietenului/fostului iubit/orice ar fi fost el, sigur e că se află la închisoare.
Chiar dacă a fost sau n-a fost idilă, Pamfile i-a recunoscut băiatului relele, i-a desenat bunele şi i-a vorbit de libertate mai ceva ca unui condamnat la muncă silnică pe viaţă. Dar lasă Valentine, oricum "toţi vrea doar să profite, nimeni nu se gândeşte la ce lasă în urmă atunci când trec". Şi cum se apropia de majorat, Mădălina a găsit soluţia ca să treacă peste fostul: "Acum l-am uitat. Am dat peste alt fraier".
Propun o dezbatere pe tema reorganizării criteriilor artei postmoderne. Poate scoate şi micuţa vreo carte, că Bianca ne-a lăsat cu buza umflată.
