- Istoric - nr. 82 / 30 Aprilie, 2012 Erou la 8 ani! ...Stam de vorba despre infernul de-atunci, dupa mai bine de 65 de ani. Ce s-a-ntamplat cu cercetasii? "Le-am luat mersul - povesteste generalul. Mi-am dat seama ca, ori la Cornesti, ori la Craiesti - un sat cu majoritatea populatiei ungureasca, s-a petrecut o drama. Am trecut de grupa de incrucisare a nemtilor, care facea hotarul cu trupele romanesti, iar cand am ajuns in padurea de la Cornesti, unde s-au dat lupte grele, mi-am dar seama ca populatia romaneasca era evacuata. Cuceritorii se schimbasera de la o ora la alta. Cand romanii, cand nemtii, apoi din nou romanii...” - Cu voia cui ati plecat? - A nimanui. Eram foarte indurerat de disparitia celor trei, simteam ca au murit. Eu participam zilnic la pregatirile grupei 134 a Diviziei, pe langa care eram si eu acceptat. Asistam la tot ce se facea si intelegeam situatiile prin care treceam, mai ales ca locotenentul care conducea aceasta grupa de informare si cercetare era cu ochii pe mine. Era, intr-un fel, parintele meu... - ...Si ati plecat pe urma cercetasilor, sperand ca-l ajutati! - Cred ca asa trebuie sa fi gandit atunci, cand mi-am luat inima-n dinti si-am plecat. A fost un drum lung, obositor. Stiam cat de important este sa ocupam comuna Cornesti, pentru a ne indrepta apoi spre Tarnaveni. Inaintam catun cu catun, sat cu sat. Cornestiul era sub un deal, intr-un fel de covata... Ii auzeam pe nemti cantand la muzicuta o melodie pe care o mai auzisem, tot de la soldatii nemti, in cazarma, la Medgidia, la inceput, cand am ajuns acolo, copil de trupa. Eram atunci impreuna cu nemtii si chiar incepusem sa-nvat cate un cuvant de-al lor... - Cum v-ati descurcat la cei 8 anisori? - Mergeam si ascultam cantecul lor, care tinea parca si loc de lumina in noaptea aceea extrem de aspra. Cand m-a prins oboseala, m-am asezat intr-un loc care mi s-a parut mai ferit,