Cred că merită readus aminte opiniei publice câteva momente de declic ale vieţii publice mureşene petrecute din iarnă până mai ieri.
Arafat a plecat după o dispută la tv cu preşedintele ţării. Băsescu s-a luat tam nesam de omul pe care îl lăudase. Tatăl şi mama SMURD a ripostat firesc depunându-şi demisia de onoare din subsecretar de stat la Ministerul Sănătăţii. Divergenţe de opinie despre viitorul sănătăţii de urgenţă. Şi nu numai. Ca de multe ori preşedintele a spulberat cariera unui om. Ce mai conta ce a făcut, cine era şi ce se va alege de el şi de creaţia lui. Oricine ar fi fost şi orice ar fi făcut. Tizii zburdau înspre copierea ale omului nou. Trecutul, istoria faptelor din acelaşi registru de până atunci, îi dădea dreptate şi parcă legalitatea şi onoarea nu mai aveau nici o şansă. Iar despre morţi numai de bine…
SMURD şi toată dragostea naturală din jurul creatorului Serviciului, plus celelalte nemulţumiri şi, da, interese, naţionale, cu emoţia şi cu speranţa că oricine ar fi putut fi în locul lui Arafat şi dacă i s-ar fi întâmplat la fel, la o scară personală, ar fi fost condamnat definititv şi executat, în piaţă publică, toate acestea au generat fenomemul revoluţiei arafatiene. Tot în piaţă.
Poliţia Locală nu a descoperit cine a fost organizatorul primei demonstraţii pro Arafat de la Târgu Mureş, când au fost peste 4.500 de manifestanţi, cu toate că oamenii lui Valentin Bretfelean au trimis amezile de rigoare după vreo lună de zile. Ilegal. Florin Buicu a fost cel mai activ mureşean pe social media. Că Facebook, Google+, Twitter, Linkedin etc. Şi nu e puţin lucru să îţi asumi şi să fii activ în momentele primare, iniţiale, ale unei salbe, mai târziu, de manifestări naţionale şi cu efecte rememorative active ale Pieţei Universităţii. La Ceasul cu Flori în Târgu Mureş. Demonstraţi la ceas. La 18. Nu-i decât o amintire a rolului avut de do
