Ca de obicei, PDL – urmând învăţăturile ilustrului prestidigitator – pariază pe aburirea proştilor. Încrederea partidului băsist în uriaşele noastre rezerve de tâmpenie se menţine întreagă, neclătinată şi pare chiar măgulitoare. Nu ne bănuiesc în stare de înţelepţire şi au declanşat, parcă niţel cam devreme, marea aburire. Până la toamnă, frământată bine, zi şi noapte, de bucătăresele cu şorţ ale partidului cu cei mai numeroşi milionari în euro din galaxie, coca noastră va fi tocmai bună pentru modelat din victime aliaţi. Nu pare a fi chiar uşor, dar spânii şi udrele merg la sigur pe ideea că am rămas dobitoci. Aşa să fie?

Să mă scuze doamnele care şi-au desenat barbă şi păr pe piept şi domnii îmbogăţiţi cu sutien şi chiloţi de damă, pentru ca travestiul să-i apere de identificare, dar cutez să am nişte îndoieli. Parcă n-am mai fi atât de proşti ca acum un an şi acum doi ani şi acum mulţi ani de când ne-au încălecat şi ne-au înfipt în coaste pintenii. Dacă reţeta lor, cât se poate de previzibilă, va fâsâi şi se va desumfla ca o gogoaşă? Dacă, mimând poziţii în opoziţie, maicile din schiturile milei faţă de popor, vor fi identificate ca foste practicante de bordel? Dacă... Avântul cu care au pornit să atace "puterea”, putere care, la ora la care scriu, n-a format guvernul şi mai are până la votul din Parlament, stând într-un singur nume, Victor Ponta, deocamdată fără birou şi ştampilă, furia cu care robertele s-au năpustit să înfiereze "pe cei care au mâncat pensiile bătrânilor” mă fac să cred că aceasta este reţeta pe care o vor aplica.

Ce ar trebui să facă, imediat intrată în pâine, viitoarea putere? Să funcţioneze ca un ceasornic elveţian. N-are învoire la greşeală şi drept la scuză. Să guverneze, ziceam într-o ciorovăială televizată deunăzi, aşa cum a vorbit Crin Antonescu în Parlament – deştept, cu suflet, fără cusur. Altfel graba de a nesocoti sfa