Foto: Thinkstock Anxietatea e un cuvânt care sperie, dar e o stare a omului care îngrozeşte. Anxietatea, de fapt, e o stare normală. Avem nevoie de anxietate ca să ne păzim de pericol, ca să ne apărăm în cazul unei situaţii periculoase. Dar anexietatea poate aluneca în tulburări de anxietate, de exemplu fobiile care înseamnă o teamă exagerată de ceva. Atacurile de panică apar brusc, seamănă cu un cutremur: vin şi pleacă. Dar apoi pot exista şi replici, adică revenirile atacurilor de panică care înseamnă tulburări de anxietate. Atacurile de panică sunt, de fapt, o anxietate paroxistică. Atacurile de panică sunt o boală care se vindecă.
Profesorul doctor Radu Mihăilescu, şef de secţie la Spitalul Clinic de Psihiatrie « Al. Obregia », spune că atacurile de panică durează puţin, 10-15 minute. Dacă o durere de inimă durează mai mult, chiar şi o jumătate de zi, înseamnă că există o altă boală. Atacurile de panică pot apărea la orice vârstă: şi la 20 de ani, şi la 40 de ani, şi la 70. Între atacurile de panică şi eveinmentele din viaţa omului nu există o legătură. Aşa că atacul de panică nu e legat de o eventuală zdruncinătură psihică. Există oameni care fac atacuri de panică ziua în timp ce alţii fac noaptea. În atacurile de panică sunt şi semne de tulburare somatică, adică semne de tulburare a funcţionării unor organe. Iată tipuri de simpotme de dereglare a funcţionării unor organe: tulburări de esenţă cardiovasculară, tulburări ale aparatului respirator, ale aparatului digestiv, neurologice. În atacurile de panică apar, de exemplu, frica de infarct, senzaţia de sufocare, starea de ameţeală ca un vertij. Mai rar apar tulburări la nivelul stomacului, intestinului. Comun la toate aceste stări de derapaj la nivelul funcţionării organelor este frica de a muri. Dar şi frica de a înnebuni. Acestea sunt semne de proastă funcţionare a organelor fără ca acestea să aibă
