Sansonetele lui Chaplin flasnetarul si acorduri line de vioara, chocolaterii rafinate, pe model frantuzesc ori shaormerii orientale si puburi irlandeze, galerii de arta sau pasaje insalubre, aflate sub tirania pisatului, cladiri cochete cu parfum interbelic ori balcoane cu izmene-ntinse la uscat - Centrul Vechi al Bucurestiului face titlu de glorie tocmai din aceste contraste.
Centrul Istoric, adica Lipscaniul, Smardanul, Selarii, Blanarii, Covaci, Stavropoleos, e exact ca-n poveste: si nou si vechi, cu-n ochi plange, cu unul rade, si calare si pe jos, si-mbracat si plin de minijupuri, si jegos, si modern, dar pastrand totusi aerul retro-sic de bourgeoisie trecuta.
Aici poti sa sorbi din pai sau cafea, sa-ti cumperi rimel si creme care te baga-n spital, dar rezista, rezista, rezista, ca-n reclama la termopane. Daca dai de-o semintareasa, iti poti lua, pentru ceva maruntis, un coif de seminte: de dovleac sau floarea soarelui, dupa preferinte.
Tot in Centrul Vechi poti sa-ti achizitionezi, la cinci lei, CD-uri cu Chopin, Duke Elington, Rossini, Ray Orbison, Brahms ori Sarah Vaughan. Sau poti sa asculti muzica live, pentru ca acolo se posteaza artisti stradali, care descanta un instrument muzical in asteptarea unei recompense intr-o palarie, cutie sau carcasa instrumentului.
Centrul Vechi muzical
Violonistul Gheorghe Draghici are scena lui, bine amplasata pe-o parcela de beton de la intrarea in Centrul Vechi. La cei 64 de ani, muzicantul marturiseste ca e prea "batran si bolnav", dar suficient de talentat pentru turnee alaturi de artisti consacrati.
La cerere si in schimbul unei bancnote verzi, "de aia de la americani", Gheorghe Draghici incepe imediat sa cante "Casuta noastra" ori "Mandra floare trandafir". Cum incepe sa se adune multimea de curiosi, artistul se opreste pret de cateva cl
