A căzut Opoziţia într-o capcană preluând puterea în ceasul al douăsprezecelea al ciclului electoral? Ar fi putut refuza guvernarea, o dată trecută moţiunea de cenzură? Cu siguranţă nu. Pentru anticipate e mult prea târziu. Până-n noiembrie, Cabinetul Ponta trebuie să se descurce cu volatila majoritate parlamentară rezultată din dezertări oportuniste. Suporterii PDL speră că, în şase luni, USL are timp să se compromită. Există chiar voci care susţin că marea schimbare de la Palatul Victoria a fost plănuită în laboratoarele de la Cotroceni, ca ultim colac de salvare pentru partidul prezidenţial. Ipoteza nu stă deloc în picioare. USL câştigă mult mai mult decât poate pierde din această mutare.

În afara unor situaţii complet excepţionale, nicio putere nu se erodează în primele ei şase luni. Dimpotrivă, în această "perioadă de graţie” se înregistrează de obicei creşteri de popularitate, corelate cu prăbuşirea în sondaje a adversarilor "învinşi”. Pe acest fenomen miza Traian Băsescu în vara lui 2005, când visa să organizeze anticipate la doar jumătate de an de la victoria Alianţei DA şi de la investirea Cabinetului Tăriceanu. Dacă ar fi reuşit, PSD ar fi pierdut aproape jumătate din mandatele parlamentare câştigate la alegerile din 2004.

PDL alunecă acum pe acelaşi tip de tobogan. Este utopic să spere că, până-n toamnă, greşelile adversarilor îi vor opri căderea. Alegerile locale sunt peste o lună şi rezultatul lor influenţează masiv scorul generalelor. Pierzând accesul la resurse, partidul prezidenţial a rămas practic şi fără ultimul as din mânecă. Intră în campanie fără vlagă, măcinat de tensiuni interne, incapabil să-şi mai satisfacă clientela. Sponsorii se repliază şi ei când simt vântul schimbării. Acum nu-i mai leagă nici măcar speranţa ultimelor tunuri pe final de mandat. Marile afaceri promovate public chiar de şeful statului au fost blocate.

Co