Cei doi au compensat lipsa trofeelor din ultima vreme prin rezultate mult mai bune în turneele de Mare Şlem şi Masters 1000.
Unele lucruri se simt de la început. Îţi dai seama într-o zbatere de pleoape dacă o să meargă sau nu. Asta se întîmplă în viaţă. Se întîmplă şi în tenis, adică tot în viaţă. Horia şi Robert au aflat foarte repede că pot face un dublu de succes. Cînd s-au hotărît să încerce împreună era martie 2010. Apoi, la mijlocul lui aprilie, aveau deja cîştigat primul trofeu, la Casablanca.
Titlu neaşteptat
Tecău îşi aminteşte foarte bine: "A fost ceva un pic neaşteptat. Eu nici nu trebuia să joc cu Robert atunci, ci cu un alt partener, dar a intervenit ceva. Atunci am decis să continuăm amîndoi şi am mers pînă la capăt. Am cucerit titlul şi asta a fost o confirmare a deciziei pe care o luaserăm cu puţină vreme în urmă. Ne-a prins bine că victoria a venit devreme". Lindstedt confirmă: "Într-adevăr, acel succes a venit de nicăieri, nu speram să ne impunem împreună atît de rapid. Păstrez sentimente grozave de la acel titlu, dar nu sînt mult diferite faţă de cele care au urmat. Fiecare victorie e specială".
S-au înţeles bine de la început. Horia încercase să joace la începutul acelui sezon cu brazilianul Andre Sa, dar după cîteva turnee la care participaseră şi nu obţinuseră nici o victorie, era clar că nu avea să se lege nimic. "Se întîmplă şi aşa uneori. Am rămas bun amic cu Andre, ne-am reîntîlnit în circuit, şi anul acesta aici, la Bucureşti, chiar am jucat unul contra celuilalt. Vorbim în continuare, glumim, totul e OK. Amîndoi am înţeles la timp că n-are rost să continuăm", detaliază Tecău.
Au evoluat împreună
Cu Robert a fost însă altcumva. Asta nu înseamnă că totul a fost perfect din prima clipă, chiar dacă izbînzile au venit iute. Nici acum nu e perfect, mereu sînt lucruri care trebuie şlefuite, îmbunătăţite,
