În sfîrșit, Băsescu a scăpat de povara de a fi jucător într-o echipă din interiorul clasei politice și va putea să joace pe cont propriu. De fapt, va putea vorbi mult mai liber decît pînă acum. Practic, e singurul joc pe care i-l permite Constituția.

Deși va fi pe cont propriu, Băsescu nu va fi singur în acest joc, ci va fi însoțit, paradoxal, de Antonescu. Acesta din urmă va fi obligat să țină cont de nivelul la care președintele a ridicat deja ștacheta. De altfel, Antonescu a subliniat deja marea problemă a României, aceea de a genera și perpetua Ungureni și Boci, băieți care și-au dovedit oportunismul încă înainte de majorat, devenind activiști ai UTC în cea mai întunecată perioadă a regimului Ceaușescu. La asta s-a redus, pînă acum, așa-zisa primenire a clasei politice: înlocuirea bătrînilor oportuniști ai feudalismului cu unii mai tineri. Iar asta nu s-a întîmplat numai la vîrf, ci pînă în ultimul cătun din România.

Iliescu a făcut tot posibilul pentru a menține la putere elita ceaușistă: politrucii, oamenii din structurile de forță, directorii întreprinderilor de stat ceaușiste și pe cei din administrație. Iar acești oportuniști bătrîni nu au făcut decît să mențină starea de lucruri în care ei reușiseră deja: feudalismul. Consecința firească a fost aceea că toate averile și toate carierele s-au făcut cu bani de la stat și cu voie de la poliție. Însă, dacă în vremea hegemoniei sovietice acești comuniști-oportuniști avuseseră măcar meritul de a fi creat un feudalism industrial, odată cu scăparea de sub tutela Moscovei ei au reușit să perpetueze doar relațiile de tip feudal, nu și industria. Iar banii necesari supraviețuirii sistemului au provenit, în cea mai mare parte, din vînzarea unor bucăți din România, din împrumuturi și din banii trimiși acasă de cele cîteva milioane de români care au fost practic alungați în Occident.

Băsescu e un om am