Obiectele care ne înconjoară sunt făcute, de ani buni, după aceleași metode. Acum, digitalizarea pe scară largă schimbă tot ce știam despre producție. Primele victime - angajații

Prima revoluție industrială a avut loc în secolul al XVIII-lea, în Marea Britanie, odată cu mecanizarea industriei textile. Înainte, muncitorii pierdeau timp și energie lucrând din căsuțele lor sărăcăcioase; după, grupați în țesătorii organizate, au contribuit la nașterea primelor fabrici.

Cea de-a doua revoluție industrială a apărut la începutul secolului trecut, când Henry Ford a arătat ce înseamnă o linie de asamblare adevărată și a inaugurat astfel epoca producției în masă. Ambele procese au dus la îmbogățirea și urbanizarea populației occidentale. Acum, ne pregătim de o nouă transformare: digitalizarea producției. Iar consecințele acestui fenomen vor fi resimțite pe scară largă.

Numărul tehnologiilor care trec prin această prefacere e impresionant: avem softuri inteligente, roboți cu dexteritate uimitoare, materiale nemaivăzute, procese noi (imprimarea 3D, similară clonării, de exemplu) și o gamă întreagă de servicii online. Până nu demult, principala caracteristică a fabricilor era capacitatea de a scoate pe bandă rulantă miliarde de obiecte identice: în acest context trebuie interpretată celebra afirmație a lui Ford, care le spunea clienților că pot să-și aleagă orice culoare pentru mașină, cu condiția să fie neagră. Acum, nu mai e chiar așa costisitor să produci loturi mai mici de obiecte diferite, pliate pe gusturile fiecărui consumator. Intuim deci că uzina viitorului va fi clădită pe principiul personalizării în masă. Și că va fi constituită mai degrabă ca micile căsuțe ale țesătorilor din secolul al XVIII-lea decât ca liniile de asamblare ale lui Henry Ford.

Bătaia pe cea de-a treia dimensiune

În trecut, producția era bazată pe îmbinarea mai multor piese