Despre palmaresul UNITER si Gala aferenta, ajunsa la editia XX, am tot scris. Le cunosc foarte bine: si din interior, ca fost (in)jurat si nominalizat, si din exterior, ca observator atent al fenomenului teatral. O revenire ar fi fost repetitiva, mai ales ca de la o editie la alta, prea multe nu s-au schimbat. Asa ca am decis sa utilizez perspectiva tinerilor care se pregatesc de zor sa paseasca in lumea scenei, cei ce sint, adica, teatrul de miine. Le-am propus studentilor mei de la Arte un studiu de caz, simulind un exercitiu analitic si, totodata, de imaginatie. Cum vi s-a parut Gala UNITER 2012, una speciala prin numarul pe care il poarta?, i-am intrebat. Ca masura in privinta sinceritatii, i-am asigurat de anonimatul opiniilor. Unele reactii si formulari au fost surprinzator de naive, dar dincolo de o candoare explicabila, adevarul din straturile profunde ar trebui sa indemne la meditatie. Unii nu urmarisera nici la televizor, nici pe internet festivitatea din seara de 23 aprilie, de la Odeon, locul unde, pe aceeasi scindura, seria debuta acum doua decade. Media se plaseaza in jurul lui 30 la suta. Putin! Stiau vag, din anii precedenti, cite ceva. Am incercat sa aflu de ce. "E lunga, plictisitoare! " "Ii lipseste surpriza, se stie dinainte cine ia premiile! " "La Oscaruri, Globuri de Aur, de fiecare data e alt prezentator. " "Sau mai multi, e mai palpitant, glumele sint mai bune! " "Cine regizeaza spectacolul? " Domnul Cornel Todea. "Cine e Todea? El regizeaza de 20 de ani? Mama!... " "Mai bine l-ar pune pe Afrim sa faca el o Gala! " (Ris general, entuziasm, scurte improvizatii!) "De ce nu regizeaza «cel mai bun regizor» declarat in anul anterior? " "Si sa prezinte cel mai bun actor", continua brainstorming-ul ad-hoc. Ion Caramitru isi asuma mereu rolul de amfitrion pentru ca el e parintele Galei, precizez. Nu cred ca lui Ion Caramitru i-ar placea reactiile stud